Iată cum gândirea vă poate îmbolnăvi sau vindeca!

 

Medicine_Of_Love_freecomputerdesktopwallpaper_1280Şi-a dedicat toată viaţa cercetării, secţionând cadavre, tratând tumori pulmonare, luptând cu tuberculoza, bronşita cronică, diferite forme de astm şi cu efectele fumatului.

Profesorul Enzo Soresi, în vârstă de 70 de ani, anatomopatolog şi oncolog, medic primar emerit în pneumologie la spitalul Niguarda din Milano, a descoperit în sfârşit cu certitudine originea tuturor bolilor: creierul. În ultimii zece ani, dupa ce a abandonat funcţia de medic primar  dedicându-se studiului liber şi lansându-se cu entuziasmul unui neofit către studiile neurobiologice, a ajuns la convingerea că encefalul ar putea fi întrerupătorul principal, capabil să pornească sau să oprească patologiile, nu doar la nivelul psihic dar şi la cel fizic.

Acest răspuns l-a avut sub forma unei intuiţii filosoful atenian Antifonte, adversarul lui Socrate în al V-le secol î. Hr.:
“În fiecare om, este mintea cea care direcţionează corpul către sănătate sau către boală, aşa cum îl direcţionează către orice altceva”.

Profesorul Soresi a ajuns la această concluzie după ce a asistat pacienţi care s-au îmbolnăvit şi vindecat doar cu puterea gândului.

Cazul 1: “Am în tratament o doamnă din Milano al cărei soţ, un foarte bun consultant de afaceri, noaptea spărgea anvelopele maşinilor. De supărare s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Eu numesc lucru o daună biologică primară”.

Cazul 2: “Un agricultor în vârstă de 60 de ani, cu un melanom metastazic, a întâlnit-o pe Maica Teresa din Calcutta ce îi dărui o iconiţă sfânta şi se însănătoşi. Eu îl numesc şoc carismatic “.

Soresi a dat o explicaţie ştiinţifică miracolului:
“Melanomul este o tumoare care este identificată de către anticorpii organismului şi sunt mai bine de 30 de ani de când se caută un vaccin. Nu reuşim să-l controlăm din cauza antigenului tumoral deosebit de agresiv: acesta paralizează sistemul imunitar. În cazul agricultorului au funcţionat o serie de factori: aşteptarea fideistă, structurile cerebrale arhaice, Maica Teresa, iconiţa sfântă. Rezultatul: organismul său a eliberat râuri de interferoni şi interleukine ce au activat anticorpi şi eliminat cancerul “.

Aşa cum profesorul explică în cartea “Creierul anarhic “(Utet), retipărit recent pentru a patra oară, sănătatea noastră depinde de o reţea formată din sistemul endocrin, sistemul imunitar şi sistemul nervos central.

Sistemul imunitar ne apară şi ne organizează viaţa, și mai mult, ne tolerează. Celula cea mai importantă este limfocita, o celulă albă ce răspunde atacurilor viruşilor producând anticorpi. În organism avem in jur de 40 de miliarde de limfocite. Când acestea se activează se produce secretarea hormonilor cerebrali. Acest proces se numeşte PNEI, PsihoNeuroEndocrinoImunologia, o nouă mare ştiinţa abandonată de către medicină, deoarece nu a reuşit să cuantifice câţi neurotransmiţători vin eliberaţi de către o emoţie. Două sunt premisele longevităţii: plimbarea timp de 40 de minute, de 3 ori pe săptămână, altfel se blochează schimbul de celule şi nu se îndeplineşte factorul de concreştere, Bdnf, ce hrăneşte creierul şi bineînţeles studierea”.

După cercetările medicului scriitor, acesta este drumul pentru o viaţă mai lungă cu 10 ani.
“Când citim sau facem cuvinte încrucişate, celulele staminale vin capturate din zona encefalului interesată acestor activităţi. Dacă eu astăzi fac creierului tău o scintigrafie, iar apoi înveţi limba chineză, după 3 ani într-o altă scintigrafie voi vedea noile mape cerebrale formate pentru a înmagazina această limbă. Un exemplu sunt taximetriştii din Londra, ei au hipocampul mult mai mare deoarece memorizează hartă topografică a unui oraş cu o suprafaţă de 6 mile”.

Profesorul Soresi a crescut într-un mediu medical făcând cunoştinţă de mic cu radiografiile pulmonare: tatăl său Gino, pneumolog, era în căutarea unui tratament împotriva TBC-ului în sanatoriul Vialba din Milano, astăzi spitalul Sacco. Se consideră un bun medic internist ce a descoperit importanţa neurobiologiei, concentrânduse pe studiul cancerului pulmonar microcelular.

Este o tumoare pulmonară care se manifestă prin simptome care nu au nimic în comun cu cancerul: artrita reumatică, tiroidita autoimună, sclerodermia, reumatismul articulaţiilor. E un neoplasm care în 100% din cazuri, dispare cu 4 şedinţe de chimioterapie. Cu toate acestea poate fi fatală în timp de 6 luni. Devenise pentru mine o obsesie să nu pot vindeca ceva ce dispare“.

Cum este posibil?
Am scris 100 de lucrări ştiinţifice şi mi-au trebuit 30 de ani să înţeleg de ce cancerul microcelular are o structură neuroendocrină. Masa plămânilor se transformă în metastaze ce se extind peste tot. Am ajuns la concluzia că medicina nu este o adevărată ştiinţa, ci o ştiinţă în dezvoltare”.

Putem să o numim o ştiinţa aproximativă.
Am experimentat-o pe propria piele în 1950. Eram de statură joasă ca şi acum, dar tatăl meu era foarte îngrijorat. Cu toate că din punct de vedere genetic ar fi fost ceva normal: tatăl meu scund, mama scundă. M-a dus la marele profesor Nicola Pende, medic endocrinolog care a scris 6 volume despre cum timusul ar fi organul cheie în creştere. M-a vizitat, mi-a palpat testiculele şi spuse: “Acest copil are timusul hiperplastic, prea mare, trebuie operat”. Dacă tatăl meu ar fi ascultat cele spuse de doctor, astăzi aş fi fost mort. Iată ce este medicina, să nu ne iludem”.

Să revenim la creier.
Sunt pe cale să devin bunic. Tubul neural al nepoatei mele a început să se dezvolte în cea de-a doua lună. La naştere, creierul nu va fi încă programat ci într-o fază evolutivă. Întâlnirea cu noul ambient îl va structura. Să facem presupunerea că un nou-născut ar avea cataractă: dacă nu va fi operat în timp de 3 luni, neuronii specifici vederii nu vor fi activaţi, iar copilul nu va vedea bine pentru tot restul vieţii. Sau să presupunem că mama este stresată iar tatăl un alcoolic: înţelege-ţi că semnalele nou-născutului sunt cu mult diferite de cele normale. Acest lucru este valabil până la vârsta de 3 ani când acesta începe să vorbească, activează propria conştiinţă şi identitatea persoanelor. Dar de cei 3 ani de necunoaştere, de inconştienţă nu ştim absolut nimic, este o lume ascunsă la care nimeni nu are acces, nici persoana respectivă, nici măcar cu psihoanaliza. Însă sunt 3 ani care ne pun în mişcare”.

Deci nu e este adevărat faptul că se poate “intra” în creier?
“Pe timpul când făceam autopsii, despicam craniul, dar nici măcar nu ştiam la ce foloseau lobii frontali. Îi numeam lobii silenţioşi, tocmai din cauză că se ignora funcţia lor. Mulţi ani mai târziu s-a descoperit că sunt sediul eticii, dirijorii de orchestră a fiecărei acţiuni a noastre!“

Şi, în sfârșit, aţi terminat cu lobotomiile.
“Ajuns la acel punct, puteam diagnostica la distanţă. Dacă mă sunau de la clinică, spunându-mi că un pacient cu o tumoare pulmonară începuse brusc să urle, cu tentă sexuală, sau a încercat să violeze vreo soră medicală, înţelegeam, datorită pierderii sensului etic, că era înlocuit de o metastază la nivelul lobului frontal drept.“

Filosoful Hippocrate a definit creierul ca o glandă mamară.
“A înţeles rolul funcţiei secretorie a unui organ endocrin, ce nu produce doar neurotransmiţători cerebrali – serotonină, dopamină, endorfine dar şi citokine, adică arcul celor 3 sisteme care formează reţeaua vieţii. Citokinele sunt 4 interferoni, ce ajută celulele să reziste atacurilor viruşilor, bacteriilor, tumorilor, paraziţilor şi 39 interleukine fiecare cu o funcţie specifică. Dacă sunt bucuros şi creativ, produc citokine, dar dacă sunt supărat şi apatic mă bombardez cu citokine flogogene, ce produc inflamaţii. Iată de ce viitorul medicinei stă în creier. Vă fac un exemplu cum creierul poate vindeca singur o patologie”.

Vă ascult.
Aveam un pacient care suferea de astm, obsedat în a indica simptomele. Cu cât îi dădeam tratament cu atât starea sa se agrava. Se întoarce la mine după 3 luni: “M-am vindecat”. Eu îi răspund: nu te ilude pentru că de astm nu se vindecă. “Nu, nu” răspunde el “Eram deocheat, o vrăjitoare mi-a făcut de deochi, înfigând cuie în salteaua mea”, l-aş trimite la un expert în deochi, îi spun eu. Şi îl trimit direct la psihiatrul Tullio Gasperoni, care constată că pacientul se afla în delir psihotic. Concluzia: ca delirant se simţea bine, ca pretins bolnav îi reapărea astmul.

Efectul placebo al cuielor.
Comparativ cu medicamentele false, efectul placebo poate modifica un simptom până la 60%. Noi medicii nu-l putem exploata, pentru că ar fi interpretat drept o înşelăciune. Dar există şi efectul nocebo”.

Exemplificaţi.
“O femeie cu un înalt nivel cultural este o fumătoare înrăită. Soţul său director de intreprindere, fratele unui politic cunoscut, o înşela cu o tânără amantă. Când am diagnosticat-o cu tumoare pulmonară, mi-a spus rece:” Nu mă interesează. Important e să-i spuneţi soţului meu”. Lucru ce am şi făcut, chiar dacă într-o manieră teatrală. A început să plângă, și in acelasși timp, ea zâmbea triumfător. Este evident că stresul puternic timp de doi ani i-a provocat o reducere a imunităţii. Măcar a murit bucuroasă şase luni mai târziu. Vreţi un alt exemplu? O prietenă dragă cu o bronşiectazie bilaterală. Antibiotice peste antibiotice. Motivul? Nu se mai înţelegea cu soţul său. Am sunat-o după doi ani:”Enzo, am divorţat, merg la biserică în fiecare dimineaţă, mă simt bine. Starea psihică stabilizată i-a permis să se însănătoşească. Menajeră, din Salerno, tradiţionalistă. Niciodată bolnavă. Fata acesteia îi spune:” Merg în Anglia ca chelneriţă”. Stres pentru 10 zile şi un genunchi extrem de inflamat. Radiografia arată o artroză a tibiei. Nu a avut niciodată probleme. Dar în momentul de disconfort mental, a explodat. A trebuit să facă o intervenţie chirurgicală”.

În cartea “Creierul anarhic“, scrieţi despre visele premonitorii.
Da. Vine la mine un psihiatru din Milano, fumător înrăit, cu dureri scheletice bestiale. Îmi povesteşte că şi-a visat mormântul cu data decesului inscripţionată pe piatră. T.A.C negativă. Era o tumoare pulmonară ascunsă, cu metastaze osoase împrăştiate. A murit exact la data respectivă. Psihanalistul Carl Gustav Jung, în timp ce dormea a simţit o durere puternică după ceafă în timp ce îl visa pe prietenul său care îi spune:” M-am împuşcat. Am lăsat testamentul în al doilea raft al bibliotecii”. A doua zi se duse acasă la prietenul său: acesta s-a sinucis, iar testamentul în locul indicat.

După părerea dumneavoastră, ce sunt miracolele, întâmplări supranaturale sau construcţii ale creierului?
Eu sunt după modul secular. Cred în puterea cuvântului. Dacă noi doi vorbim încet, încet modificăm aranjamentul biologic, fiindcă cuvântul e un medicament, relaţiile sunt medicamente. Cu siguranţă să credem asta ne face bine. Un bijutier din Milano mi-a adus-o pe mama sa lovită de o metastază hepatică. Puteam să-i prescriu doar morfină, pentru alinarea durerilor. Prietena acestui bijutier, Maria di Lourdes, braziliană, avea o soră călugăriţă într-o congregaţie religioasă undeva într-o pădure amazoniană, ce practica rugăciunea de vindecare de la distanţă. Maria di Lourdes îl sună într-o zi pe bijutier:” Spune-i mamei tale ca surorile se roagă pentru ea la ora x din ziua x”. Din acel moment pacienta oncologă ce înainte urla de durere, nu a mai suferit.

Cum se păstrează în cele mai bune condiţii creierul?
“Am un văr arhitect de aceeaşi vârstă cu mine. Părea un molâu. S-a înscris la universitatea vârstei a treia, a devenit pasionat de limba egipteană, petrece câte 5 ore în fiecare zi în faţa calculatorului, a tradus deja 4 cărţi din egipteană în italiană. A întinerit și s-a schimbat.”

Ştim totul despre creier?
“Nuuu! Pe planul anatomic şi biologic ştim în jur de 70%. Dar despre conştiinţă? Aici se deschide lumea. Luaţi în calcul că în fiecare an vin publicate 25000 de lucrări de neurobiologie”.

Atunci cum poate o lege a Statului să declare mort un organ care pentru 30% este necunoscut iar despre conştiinţă se ştie atât de puţin, poate chiar nimic?
“După cum ştim creierul funcţionează după stimuli electrici: în momentul în care electroencefalograma rezultă mută, deducem că creierul nu mai este activ”.

Ce credeţi despre moartea cerebrală?
“Eu mă opresc aici… dar aveţi dreptate, aveţi dreptate să fiţi atenţi la declaraţiile de deces, în acelaşi timp există un moment când trebuie declarat decesul unui individ din punct de vedere biologic”.

Înainte de 1975, se declara decedat atunci când inima se oprea, când respiraţia nu mai aburea oglindă, când corpul se înţepenea.
“Eh… ştiu, moartea cerebrală constă în a recupera organele pentru transplant”.

Aţi experimentat, pe dumneavoastră, disturbări psihice ce v-au influenţat starea de sănătate?
“În 1971, am suferit enorm după moartea soţiei mele Marisa, ucisă de o limfogranulomatoză, la doar 33 de ani. Îi datorez totul ei. Era o pictoriţă figurativă care la doar 16 ani studia în Statele Unite şi se îmbrăca cu blugi când în Milano nici nu se ştia de existenţa acestora. Boala i-a schimbat arta. Începuse să picteze corpuri zdrenţuite, inimi aruncate deasupra munţilor. A fost iradiată într-o manieră greşită de către un mare radioterapeut al epocii, din această cauză rămăsese paralizată în ultimul an al vieţii sale. Băiatul nostru Nicolo, născut în 1978, l-am crescut eu. Marisa mi-a lăsat modelul perfect: un copil ce reuşeşte să suporte chiar şi cea mai cumplită pierdere, doar pentru că mama lui a ştiut să-i dezvolte armonios creierul în primii 3 ani de viaţă”.

 ...................................................

Vrei si tu să începi parcursul de retrezire? Vrei să descoperi toate minciunile si iluziile care ti-au fost ascunse si înca nu îti permit să trăiesti o viată sănătoasa si fericită? Urmăreste Video-Cartea cea mai populară pe internet.